Dreptatea si Dragostea

Ma duc cu gandul azi departe,
Intr-un trecut catastrofal!
Cand omul fu cuprins de moarte
In urma gresului fatal.

E martor cerul si pamantul
Ca a gresit si-i condamnat!...
Dar, ce-a raspuns atunci Cuvantul,
Ce-I Vesnic, Viu si Adevarat?...

Strabate veacurile toate,
Acelas glas mangaietor.
Si-aud, cum zice:" Tata, poate...
Exista-un mod izbavitor!

Sa piara oare omul care...,
Tu l-ai creat si l-ai iubit?
Sa moara Dragostea Ta oare?...
Sa piara tot ce-ai faurit?

O nu!, e mult prea grea sentinta!
Esti DREPT si drept ai condamnat!
Dar,... mai ramane-n om CREDINTA,
Ca DRAGOSTEA-Ti, n-a incetat!

Acum, cand mai presus de toate,
DRAGOSTEA ta ramane-a fi,
Te rog sa-mi dai un trup de moarte,
DREPTATEA Ta, s-o pot plati!

E martor cerul si pamantul,
Ca DRAGOSTEA a Triumfat!
Caci intrupat a fost CUVANTUL,
Ca eu sa fiu, RASCUMPARAT!!!