În valuri vine noaptea peste lume
Şi nebunia pare-a fi în toi!
Pe seama morţii-adesea se fac glume
- Specific vremii grele, de apoi. -
Ce raţiune poate sã-i conducã
Pe mulţi ce spun cã sunt ai lui Hristos,
Dar, care iau valori şi adevãruri
Şi le întorc, pe loc, cu susu-n jos?
De-aceea, slova n-are-n ea putere
S-a-mbolnãvit şi a cãzut la pat;
Iar adevãrul moare-n chinuri grele,
Când vede de câţi este condamnat.
Vãd duhul lui Irod, cum se ridicã
Dar şi pe-al lui Pilat din Pont, îl vãd
Ameninţând întruna, turma micã
Şi, între mieluşei, fãcând prãpãd!
Sã vinã, dar, pereche cu pereche,
Din Zimnicea şi pânã la Halmeu,
De la Sulina, pân-la Beba-Veche,
Toţi cei ce se mai tem de Dumnezeu!
Pentru a noastrã scumpã ţãrişoarã,
Sã ne rugãm, sã plângem, sã postim,
Şi sã-ncetãm sã dãm apã la moarã
Pãcatului, de vrem ca sã trãim!
Vãzându-l pe cutare sau cutare,
Şi, nefiindu-mi chiar deloc pe plac,
Sã nu-l dispreţuiesc cu voce tare
Şi nici în mine însumi sã n-o fac!
Sã alungãm, dar, norii infamiei,
Ce ne ascunde soarele din cer
Şi-apucãturile copilãriei,
Cu mersul ei, la care mã refer! ...
Sã scoatem adevãrul din cotloane
Şi sã-l rostim şi clar şi rãspicat,
Lãsând deoparte gluma la amvoane,
Când n-am primit asemenea mandat!