Când sufletul îmi plânge și-n piept inima doare
Unde s-alerg Părinte? Unde să caut salvare?
Cine-ar putea în lume povara să-mi ridice
Dacă nu vin la Tine și nu m-aplec la cruce?
Căci nu e nimeni Doamne niciunde pe pământ
Suspinul să-mi aline... Să-mi pună-suflet cânt
Și nimeni, niciodată ca Tine nu va ști
Prin valuri și furtuna mai mult a mă iubi!

Când plânge-n ochi uitată o lacrimă fierbinte
Te caut înfiorată să mă ascund Părinte
La pieptul Tău de Tată... pe dulce brațul Tău
Căci Tu, doar Tu în valuri mă aperi de ce-i rău
Și orice-ngrijorare ce pacea îmi răpește
Tu o alungi departe și-mi dai avânt spre creste
Și lași un dor de ceruri în inimă și-n gând
Cu sfânta -ncredințare că vei veni curând.

Și-atunci cum aș putea eu, tină mișcătoare
Să nu Te laud Doamne când Tu ești Tot sub soare
Și cum să uit vreodată, cumva, să-Ți mulțumesc
Să-Ți spun cu-a mea ființă ce mult eu Te iubesc?
M-aplec cu reverență... o, câtă bucurie
Cuprinde al meu suflet privind spre veșnicie
Și iar șoptesc: o, Doamne... Ești Domn și Dumnezeu
Cu Tine merg pe cale și Te iubesc mereu!

Vulcan-04-11-2023
Mary