Merg pe drumul către slavă
Și de multe ori mi-e greu
Căci ființa mea-i firavă
Și vin încercări mereu.

Nu pot să mă-ntorc în vale
Căci de-acolo am plecat;
Doar spre cer e a mea cale,
Spre orașul minunat!

Mai ușor e coborâșul
Dar el duce spre infern
Însă eu aleg urcușul
Chiar de-i greu, căci duce-n cer!

Deci voi merge înainte,
Către ceruri voi urca,
Către plaiurile sfinte
Unde este casa mea!

Nu e crucea mea ușoară
Ba chiar greu îmi e s-o duc,
Dar e o dulce povară
Și cu ea spre glorie urc!

Căci acolo, sus, pe munte,
Calea mea se va sfârși,
Sus pe plaiurile sfinte
În cer mă voi odihni!

Ca răsplată o cunună
Domnul slavei îmi va da
Căci urmat-am calea bună
Până în splendoarea Sa!