Rugăciunea lui Iacov
Autor: Flavius Laurian Duverna  |  Album: Tezaur Biblic, versificat  |  Tematica: Slujire
Resursa adaugata de Duverna in 12/02/2009
Rugăciunea lui Iacov

(Cuprinde Gen. 32.9,2; 28.3-15; 32.6;)

Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul Tatălui meu Isaac!
O Tu Doamne, care mi-ai zis: "Întoarce-te!" ca să-Mi fii pe plac
" În ţara ta şi în locul tău de naştere," să fii mai aproape de Mine,
Să rămâi sub scutul Meu," şi Eu voi îngrji, ca să-ţi meargă bine!"

Tu ai spus şi ai făgăduit că binecuvantările vor veni peste mine!
Deaceea îndrăznesc acum, la strâmtorare să mă plec către Tine,
Să se împlinească cuvântul: " Şi-ţi voi face sămânţa"- aşişderea-
Ca şi nisipul mării, care de mult ce este, el nu se poate număra!"

Tu ai promis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău, Avraam,
Şi Dumnezeul lui Isaac, iar eu străin, în vis stam şi Te ascultam:
-Pământul pe care eşti culcat, cu piatra căpătâi în unda vântului,
Ţi-l voi da ţie şi seminţiei tale, care va fi ca pulberea pământului!

Te vei întinde la apus şi la răsărit, la miază-noapte şi la miază-zi;
Şi toate familiile pămăntului, dupa trecerea unor vremi, vor privi,
Cum vor fi binecuvântate-n tine şi în sămânţa ta pentru veşnicie!
Iată, Eu sunt cu tine să te sprijin şi să-ţi umplu inima de bucurie!

Te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, pe drumuri neştiute,
Şi te voi aduce-napoi în ţara aceasta care o părăseşti pe nevrute,
Căci Eu nu te voi părăsi dacă mă vei asculta, ca un înger păzitor,
Până nu voi implini ce-ţi spun, dovedind, că sunt al tău Salvator!"

-Eu sunt prea mic pentru toate îndurările ce-Ţi arată bunăvoinţa,
Şi pentru toată credincioşia manifestată, indicând la făgăduinţa
Pe care Ţi-ai arătat-o faţă de robul Tău, când singur mi-era greu,
Căci am trecut Iordanul acesta, în grabă, numai cu toiagul meu!

Şi iată că acum aduc două tabere, întorcându-mă iar în ţara mea!
Izbăveşte-mă te rog, şi ocrotirea Ta, să se întindă pretutindenea,
Peste ceeace mi-ai dat, şi scapă-mă din mâna fratelui meu Esau!
Cum aş putea ca să-l împac, şi aş putea din avutul meu să-i dau?

Căci mă tem de el, ca să nu vină în mânia sa, şi să mă lovească,
Pe mine, pe mame şi pe copii şi astfel pe toţi să ne prăpădească;
Tu ai zis: - "Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine" de mă vei asculta!
Iată acum "nu Te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta!"

Flavius Laurian Duverna
12 februarie 2008
Poezia ,,Rugăciunea lui Iacov," reflectă starea sufletească a remuşcărilor de constiinţă sub care se simţea apăsat după autoexilarea sa de douăzeci de ani, cand se întorcea spre Canaan, având o teamă, în întâlnirea lui cu fratele său Esau, pe care îl privase de dreptul de întâi născut, sub îndemnurile stăruitoare ale mamei sale, Rebeca. Pe temeiul visului cu scara dela pământ şi până la cer, el şi-a pus toate speranţele în bunătatea lui Dumnezeu, care nu urgiseşte niciodată pe cel care se întoarce la El, în căinţă şi ascultare. Stăruinţa lui în rugăciune, este un exemplu demn de urmat, pentru oricine îşi simte sufletul apăsat sub povara vinovăţiei, înţelegând că Tatăl nostru ceresc nu va rămâne nepăsător la doleanţele adresate.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2717
  • Export PDF: 60
Opțiuni