Ni-s ochii tot mai grei de așteptare,
Prea mulți adorm și-s parcă tot mai reci,
Puțini sunt treji și știu că-i vremea-n care,
Se-aude pasu-I sigur pe poteci!
Se-nvălmășesc la poarta minții gânduri,
Cum păsări migratoare dinspre zări,
Să le-alungăm, să nu-și dureze cuiburi,
Să fure din Lumină și Cântări!
Nu vă lăsați influențați de zvonuri,
De vorbe și diverse-nchipuiri,
E miezul nopții peste timp și vremuri,
E ceasu-n care Domnul va veni!
Păstrați-vă ferestrele închise,
Și poarta care duce spre alei,
Ca nu cumva să intre moartea-n case,
Vegheați s-aveți în candelă ulei!
Mai e puțin și Domnul nostru vine,
Înconjurat de oștile cerești,
Îl vei putea întâmpina, creștine,
Cu haina ce o porți și-așa cum ești?
Să ne spălăm și eu și tu degrabă,
În sângele-I divin al nost' veștmânt,
Ca să putem întâmpina în slavă,
Pe Fiul Dumnezeului Cel Sfânt!
Versuri născute în urma meditării la vremurile în care trăim.