O, Doamne, cine-a fost cu mine prin văile descurajării?
Cine mi-a dăruit putere adâncul lor să-l biruiesc?
Ce mână m-a ținut de mână să nu cad pradă disperării,
Și datorită cui pot astăzi să cânt din nou și să zâmbesc?

În anotimpul slăbiciunii, cine mi-a întărit credința
Ca-n lucrurile nevăzute puternic să nădăjduiesc?
Și pe credincioșia Celui ce a făcut făgăduința
Cine mi-a dat încredințarea că pot ca să mă bizuiesc?

Pe cine altul am în ceruri, Mântuitorul vieții mele?
Și pe pământ în nimeni altul plăcerea eu nu mi-o găsesc.
Nu este nimeni, nimeni, nimeni, nici jos, nici dincolo de stele
Să mă iubească ca și Tine, de-aceea, Doamne, Te iubesc.