Când Liniştea vine …

Când Liniştea vine, amarul se şterge!
Și tot ce e negru, dispare subit!
Dulceaţa Iubirii e pusă să-alerge
Prin inima celui ce este-ndrăgit,

Ca şi într-aceea a celui ce-n Viaţă
Iubeşte şi cinstea, şi visul duios!
O Linişte Sfântă, alungă-orice ceaţă
Din mintea ce-o poartă în mod ne-ndoios,

Iar traiul se-nalţă spre Cer, cu Credinţă,
Făcând iar un Suflet să cânte de-Amor!
Să fie chiar Domnul Acel ce, cu ştiinţă,
Transformă-ntristatul în om visător?