Lumea asta-i împărţită,
În două drumuri, două căi
Una duce la viaţă
Alta duce în noroi.

O cale-ngustă și spinoasă,
Ce duce până-n ceruri sus.
Pe ea au mers toţi sfinţii
Pe ea a mers şi regele Isus.

O cale strâmtă, dureroasă,
Ce duce pân'la Dumnezeu.
Pe ea au mers martirii,
Pe ea vreau ca să merg şi eu.

Dacă alegi această cale,
Isus va merge înaintea ta.
El îți va netezi cărarea,
Şi de la spate te va ajuta.

 O cale roşie a fost trasată,
Cu sângele din dealul Căpăţânii
Iar una neagră a fost gravată,
Cu marele păcat al lumii.

O cale largă, tot ce vrei,
Îţi dă o faimă, îţi dă un nume.
Eşti cel mai mare dintre ’’ei’’,
Dacă păcatul ţi-e la culme.

O cale largă, un drum luminos,
Cu multe distracţii, plăceri de-o clipă.
Îţi dă dacă vrei, chiar lumea pe dos,
Dar toate acestea-s a vieţii risipă.

Am fost și eu pe această cale,
Am rătăcit prea mult, o ştiu.
Dar rog pe Dumnezeu să mă primească,
Ca pe-un rob, nu ca pe-un fiu.

Să mă primească-n casa sfântă,
Să simt acel susur blând
Acolo unde Îngerii toţi cântă
Să fug de lume şi-al ei gând.

De ce să mergi pe-o cale-ngustă
Când poţi s-alergi pe bulevard?
Aşa gândea o lume-ntreagă,
Când şi-a zidit al ei stindard.

O lume fară Dumnezeu,
Un singur neam, o națiune.
Ca să trăiască în desfrâu,
Şi să-I îngroape al Său Nume.

Să strângă ţările unite,
Să facă Europa secolului 20.
Ca să numească răul bine,
Să uite de sfintele legi.

Dar oamenii nu vor să ştie,
Când pace-or zice când ei se vor uni.
EL va lovi cu-a Sa urgie,
Și un prăpăd pe toţi va prăpădi,

Iar cei ce-au mers pe Calea Sfântă,
Vor fi de El încoronaţi,
și vor serba eterna nuntă,
Cu Mielul Sfânt și miile de frați.