Ramurile pomului vieții
Se întindeau să mă îmbrățișeze
Și nu L-am vrut că șarpele șoptea
Să iau din celălalt
Nu-i nimeni să vegheze!
Faraon îmi omoară copiii
Îl infășez pe Salvator, să navigheze
Îl voi încredința pe Nil
Cu inima bucăți
Nu-i nimeni să vegheze!
Strâng spicele lăsate-n colb
Pentru străini și văduve să-ngenuncheze
Așteptând o manta să m-acopere
Mă supun
Nu-i nimeni să vegheze!
Stau în Sarepta și aștept
Nu-i untdelemn sau aluat să fermenteze
Dar eu coc turte pentru fiul meu
Și mi le ia Ilie, un profet
Nu-i nimeni să vegheze!
În Valea Dura-i ridicat un chip
Trei tineri nu vor să îngenuncheze
Legați și aruncați într-un cuptor
În Babilon
Nu-i nimeni să vegheze!
Și sus pe Golgota între tâlhari
Cuvântul care a venit să se-ntrupeze
Îsi dă viața pentru noi
Să Îl oprească cineva!
Nu-i nimeni să vegheze!
Când toate-acestea s-or sfârși
Și pomul vieții a veni să te îmbrățișeze
Vei ști că-n fiecare loc și clipă
Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt
Au stat ca să vegheze!
Încredințează-ți soarta-n Mâna Sa
Și Adevărul o să te elibereze!
Cu aripile-ntinse
Si cu mantaua Lui acoperit
În fiecare clipă Ceru-ntreg o să vegheze!
Poezia am scris-o la predica fratelui Mihăiță Dănilă, la noi la Peniel.