Îngenunchiat sub grea osândă
A unui vechi stăpân eram.
Încătușat în mreaja morții
Gonind setos fără liman.

Lipsit de pacea mântuirii
Legat cu lanțuri de pământ,
Pornit să fac doar voia firii
Fără să-mi pese cine sunt.

Mi se părea că am dreptate
Căci tot ce cred  eu... este bun.
Mi se părea că pân' la moarte
Este mult timp, e un drum lung.

Dar am trăit dezamăgirea
Să aflu... că nu știu nimic...
Căci tot ce cred, dictează firea
Și fără Domnul sunt nimic!

Și-am înțeles că de nu-i Domnul
În gândul meu, în viața mea,
Nu-mi pot clădi eu viitorul
Orice-aș zidi, a-ș eșua.

Îngenunchiat atunci în lacrimi,
Cu mintea către cer m-am dus
Și-al meu trecut l-am dat uitării
Căci totul Domnului i-am spus.

Nu pot să uit câtă iubire
În ziua-ceea am găsit...
Mi-a spus cu-atâta prețuire:
"Și pentru tine am murit!"

Al meu destin e-n a Sa mână,
Sunt cel mai fericit acum!
Chiar lumea, dacă se dărâmă,
Cu Domnul am statornic drum!

În Domnul aflu siguranță,
Cu El n-am cum să rătăcesc!
Mă-ndeamnă și îmi dă povață
Să știu cum să mă pocăiesc.

Îngenunchiat voi sta odată
În fața tronului Divin...
Primind atunci a mea răsplată
Și viața pentru veci, amin!


Amin!