Tablou de iarnă

O iarnă de poveste ,
A venit peste noi,
Şi nu mai vrea să plece,
C-au rămas desagii goi!

Pe cărare de-ai pornit,
Cu pasul tot mai grăbit,
Scârţie sub tălpi omătul,
Flămând gerul muşcă nasul!

Copacii cu crengi arare,
Ce şi-au pus a iernii floare,
Au haina şi mai frumoasă,
Din nea albă şi scămoasă!

Lângă talpa podului,
Doarme sora plopului.
E o salcie pletoasă,
Ce străluce scânteioasă!

Printre crengile-i lungite,
Cântă vrăbii amorţite,
Zgribulite şi zglobii,
Pitulite-n ramuri mlădii!

Iar sub stratul de zăpadă,
Zace lăsându-se pradă,
Strai de toamnă arămie,
Ce în flori o să învie!

Clopoţel de vânt la grindă
Nu se-aude până-n tindă,
Amorţit şi neclintit,
Vântul nu l-a mai urnit!

Totu-n jur e poleit
In veşmânte de argint,
Ce-n lumină scânteiază,
Fulgerând privirea trează!

Doamne, iarna asta ninsă,
Din poveste e desprinsă,
Îmi alungă întristarea
Şi-mi aduce desfătarea!

Si mă-ntreb în gând smerit,
Oare aievea au venit,
Omături de altădată,
Cum erau de mult, odată!

Cum prin ierni eu mă strecor,
Iată mi se face dor,
De-o bătaie cu zăpadă
Si... mă las visului pradă!

15.01.2008