Când citim în Cartea Sfântă,
Ori prea-nceți, ori prea grăbiți,
Nu-nțelegem ce cuvântă,
Sfatul ei nu ne încântă,
Și suntem foarte păgubiți,
Nestrăpunși, ne înnoiți.
Când vreodată nu-nțelegem
Vreun cuvânt din Sfânta Carte
S-o închidem și să mergem
Perle sfinte să culegem
Cu rugăciunea mai departe
Și Domnul o să ni se-arate.
S-o deschidem după-aceea,
Să vedem cum vine-o rază
Și deodată, înțelesul, cheia,
Prindem deslușit ideea,
Deloc nu ne mai stresează
Și deplin ne luminează.
Să pătrunzi în Cartea Sfântă
Ca-ntr-o peșteră divină,
S-auzi tu cum îți cuvântă
Și-nspre ceruri te avântă,
Și ce raze o să-ți vină
Dinspre singura lumină.
Doar călăuzit de Duhul,
Care-a inspirat-o toată,
Poți străpunge-n gând văzduhul
Ca-n vechime patriarhul,
Cum nu bănuiai vreodată
Că vreun om are să poată.
Amin.
(Miercuri, 30 septembrie 2020)