Dacă eşti vrednic de închinarea mea
Şi în loc să fiu supărat pe Tine
Mă bucur şi cânt.
E pentru că Tu cel înălţat,
Te-ai smerit, şi Dumnezeu cum eşti Tu,
Te-ai făcut om pentru mine.

Dacă lipsit de toate şi neavând nimic
Mă bucur în fiecare zi de lumină,
Şi inima-mi goală o schimbi în inimă plină.
E pentru că Tu cel bogat
Ţi-ai împărţit bogăţia cu mine,
Praf în sandale şi cuie ţi-am fost
Tu mi-ai răsplătit răul cu bine.

Dacă rătăcit cum eram
Cărările drepte îmi sunt iar sub picioare,
E pentru că Te-ai coborât în întunericul meu
În haosul lumii obscure.
Orbită îmi eşti pentru praf cum sunt eu
Fericit mă arunc înainte.
Nu mai pot rătăci! Acum ancoră am
Un Cuvânt ce nicicând nu mă minte.

Dacă răzvrătit cum am fost, Tu nu mi-ai pus
nici lanţuri la mâini nici butuci la picioare.
E pentru ca mâinile să le ridic către cer
În inimă să am, şi pe buze cântare
Poarte-mă paşii prin umbre şuvoi
Să buchisesc în adâncuri ai vrut,
Ca să ştiu ce înseamnă ’nchinare.