INTELEPTESTE-MA... !



Binecuvântat să Fii, Stânca mântuirii mele!
Sabie ascuțită şi putere... ce mă cureți de rele,
Mă-nchin cu pioasă teamă în Templul Tău Sfânt.
Pătrunde, Te rog, adânc în inima mea şi în gând.

Din dragoste mi-ai pregătit... o patrie cerească.
Luminează-mă... să nu-mi fac lumești idealuri,
Să-mi vibreze credința, în neprihănire să crească,
Să fiu alipită de Tine, să nu fiu purtată de valuri.

Dumnezeule! ... Prin îndurarea Ta cea mare...
Ești Turnul meu înalt, în care-am găsit scăpare.
Păzeşte-mi pașii... de ori şi ce fel de mândrie,
De ori şi ce fel de lucru, ce poate naşte trufie.

Înțelepțește-mă şi înseninează-mi cărarea,
Să nu rătăcesc şi să nu m-ajungă disperarea.
Ajută-mă, să ţin în sfințenie legământul iubirii,
Să fiu statornică pe calea adevărului, mântuirii.

Tu, n-ai disprețuit şi nici n-ai urât necazul meu,
Păzeşte-mi sufletul de rău şi ascultă strigătul meu.
Povățuiește-mă şi ţine-mă pe cărarea Ta cea dreaptă,
Păstoreşte-mi sufletul, căci spre Tine se-ndreaptă.

AMIN