Prin lupta vieţii...

Prin lupta vieţii, m-ai purtat
Sub ocrotirea Ta cea sfântă,
Şi de-am căzut, m-ai ridicat
În dragostea, mare şi multă.

În desnădejde când am fost
Şi planuri nu mi se-mplineau,
Când cugetam că-s fără rost
Îngeri cei buni mă mângâiau.

Şi în continua lor consolare
Vorbiri de glasuri omeneşti,
Înţelegeam dragostea mare
Şi că aproape Doamne eşti.

Că Tu nu părăseşti nicicând
Pe-acel cu sufletul... mâhnit,
Când lacrimi sincere curgând
Spuneau c-aşa eşti de dorit!

Astfel vegheata-i, neîncetat
Asupra mea dându-mi curaj,
Că-n lupta vieţii, nu-i de stat
Pe-ale ei valuri, nu-i marcaj.

Cu ochii minţii, spre cer sus
La Tine Doamne am strigat,
Şi-n inima-mi, în jale-ai pus,
Speranţa-n Jertfă că-s salvat.

Flavius Laurian Duverna
19 anuarie 2008