Călător spre veșnicie

Mă uit la largul mării
Miliarde de mărgăritare,
Strălucind în zorii dimineții
Sub raze mari de soare.

Splendoarea vieții sfinte
Călătorind în sus spre stele
În lumea astrelor iubirii
Gonind spre sfera nemuririi.

Pe puntea vieții astăzi
Visez mai sus de aștrii
Și stropi mărunți de zile
Stâmpără setea din mine.

O de-aș avea aripi divine
Să zbor spre-acele pajiști
Să-mi ud sufletul din mine
Cu-n strop viu de veșnicie.

Trezit din somn vremelnic
Mă-ntorc din nou la ale mele
Mă simt din nou un pustnic
Într-un scurt șirag de zile.
Simion Ioanăș