Căutând în cămara vieții

M-am trezit mai zilele trecute
Din somnul vieții pline de minute
M-am dus încet către cămara vieții
Căutând curios în lumina amintirii.

Am tras puțin sertarul copilăriei
Să caut puțin albumul bucuriei
Să văd cum mama mă striga la poartă
Că-i târziu și-i gata timpul azi de joacă.

Și-am găsit prin filele-amintirii
Copilăria mea jucată cu copiii
Cu Radu, Liviu, Aurel și Petrișor
Alergând prin zile, ce-au trecut în zbor.

Un alt sertar am tras cu frică
E tinerețea ce s-a dus în pripă
Căutând o libertate fără geamuri
Acolo-n strada veche, fără idealuri.

Și-am un sertar al răzvrătirii
Unde-am găsit secretul iubirii
În anii aceia de zbucium și furtună
Dumnezeu mi-a dat veșnica Lumină.

O, Doamne, aici e sertarul căsătoriei
Unde-am învățat să mă dăruiesc soției
Când primul scâncet al rodului iubirii
Mi-a umplut casa de taina fericirii.

O, Doamne, zâmbetul copiilor mei
Mie dor de timpul când erați legănați
E imortalizat pe veci pe bolta vieții
E așa precum niște diamante ce-s vii.

Și-am aici și-un sertar al dăruirii
Din el ies până și secundele vieții
Strălucind adâncurile inimii mele
Puse veșnic pe-altarul slujirii divine.

Aș urla în această cămară frumoasă
Strigând pe nume pe unii din casă
Ce n-aș da, să nu fiți doar amintiri
Ce n-aș da, să vă am aici prezenți.

N-aș mai ieși din cămara aceasta
Nici nu știu cum să-mi trăiesc clipa
E-o frântură din a mea realitate
Sau e somnul vieții, ce iute se duce.

Simion Ioanăș