Salvează-mă de rău

De ce-i atâta vrajbă
În lumea de netoți,
Mă-ntreb a câtea oară
De ce suntem vrășmași?

O goană ce-i nebună
După bani și după faimă
De parcă-aici e totul,
Dar la sfârșit, mormântul!

Vor toți acum s-arate
Că au aici palate,
Dar strâng în pumnii goi
Doar praf și-urât noroi.

Suntem un pic de brumă
O arătare-n humă,
Ne vredem mari eroi
Dar suntem trecători.

Un abur ce se-arată
O frunză-n vânt bătută.
Omu-i doar o suflare
Ce trece ca o boare.

De ce e răutate
În inima de frate,
De ce o mamă crudă
Ucide-o biată fiică?

De ce în inimi slute
Se-ascund urâte brute,
De ce o minte crudă
Gândește la o crimă?

O, Doamne, ai azi milă
De inima de tină,
De sufletul din lanțuri
De mintea fără margini.

O, pune azi Lumină,
În inima de tină.
Adu azi, Sfinte Cuvinte
Să cadă lanțuri crude.

În mintea cu-ntuneric
Coboară ca și Sfetnic,
Adu azi mântuire
Din cruda noastră fire.

Hristoase sus pe cruce
Ne-ai dat la toți speranță,
Din cruda nepăsare
Ne-ai dat aici o Șansă.

Îmi dă în dar credință
În suflet umilință
Să cred în al Tău Sânge
Ce-a curs și pentru mine.

Adu azi pocăință
Schimbă-mi a mea minte
Dă-mi azi veșnic Viață
Speranță-n neagra lume.

Ai milă azi de mine
Un păcătos din lume
Din moartea asta neagră
Mă du-n Mărita Slavă!
Simion Ioanăș