Rana de cuțit se-nchide
Și se vindecă odată,
Rana unei vorbe rele
Multe alifii s-o spele
Nu se-nchide niciodată,
Ți-o amintești viața toată.

Dacă știi ce usturime
Poți să faci c-o vorbă rea,
Către nimeni, niciodată
N-ai mai face-astfel de faptă
Și nu te-ai folosi de ea,
Pentru-a face rană grea.

Înțeleptul are-n lume
Urechi mari și limbă mică.
Cu auzul mult se-nvață
Întreaga omului viață.
Dar cu limba mult se strică,
Deși este-așa de mică.

Cel ce n-ar greși-n vorbire
Ar fi-un om desăvârșit.
Dar desăvârșit pe lume,
Din câte se poate spune,
Unul doar S-a dovedit
Ce pe noi ne-a mântuit.

Câinelui să nu-i dai drumul
Până iepurele sare.
Tot așa și printre oameni
Nu vorbi grăbit de nimeni
Până n-ai o-ncredințare
De la Dumnezeul mare.

Nu făgădui nimica
Până nu știi ce vei ține,
Altfel, vorba prea grăbită
Nu se lasă-adeverită
Și sfârșește cu rușine.
Atunci nu te simți prea bine.

Cine a jignit pe altul
Prea departe a ajuns.
Înțelept e cel ce știe
Aduce-n jur doar bucurie,
Da un liniștit răspuns
Călăuzit de Cel de Sus.
Amin.
(Miercuri, 27 ianuarie 2021)