Numele Tău e pentru mine hrană
E mana dulce care stinge foamea
Şi vinul stors al sângelui din rană
Atunci când lupii îţi zdrobiră carnea.
Tu n-ai ţinut în piept ticăloşia
Dospind-o cum azima se dospeşte!
Ci, colorând în harpe veşnicia
Ne-aşepţi cu torţa celui ce iubeşte.
În hiacint Ţi-e îmbrăcat Cuvântul
Turnat în urn fierbinte violet
Şi risipit ca un parfum de vântul
Eternizat tiptil în alfabet.
Ci Tatăl pururi Te va da drept mană
Însidefată-n bob de curcubeu.
Şi-n horbota rubinelor din geană
Eu vin şi Te cuminec, Domn al meu.