DESCHIDE-ȚI INIMA!


Iarna geroasă a negrului păcat, în întuneric,
Cere, să pătrundă lumina, s-o scuture de umbre.
Firea aspră se zbate sub a morții generic...
Și-și vede viitorul speranțelor sumbre.

Strălucirea revărsată pe-întinsul zării, risipește
Cu lumina Divină, întunericul păcatului greu.
Firea sloi de gheață, încet-încet se topește,
În minunata lucrare ce-o face Dumnezeu.

Pe genunchii îndoiți, sub adâncă rugăciune,
Se pleacă omul căit, ce-şi caută salvarea.
Cuprins de dorul vieții, sătul de amărăciune,
Își deschide inima să primească mântuirea.

Simți bagajul păcatului cum te-încarcă?
Drumul nepăsării în taină-ți curmă viața.
Părerile de rău, remușcările nu te-încearcă?
Cunoști tu limanul, spre care te-îndrepți?

Lasă-ţi inima, să se deschidă azi, toată,
Să pătrundă în interiorul ei iubirea divină,
Ca orice rămășiță de piatră să ți-o scoată.
Să strălucească peste tine, a cerului lumină.