Universul văzut prin ochii Iubirii
E, oare, același vechi Cosmos?
E-o lume înstrăinată firii:
Împărăția Duhului lui Cristos!

În regatul Tău, Isuse Slăvite:
Toți oamenii sunt frumoși și voioși,
Toate florile sunt stropite, iubite,
Toți copiii ne sunt sănătoși!

Întrezărim o fărâmă de cer
Dormitând în spatele lunii,
Contemplându-i anticul mister:
Fața nevăzută a lumii.

Prin ochii Iubirii, Divină,
Marea e azurie, dar și aurie,
Iar pe podea- un spot de lumină
Ne bucură ca o feerie.

Acolo persistă curcubeul
Apus demult pe cerul profan,
Iar ploaia nu-ntunecă cerul,
Ci-i bate, sfioasă, în geam.

Acolo domnește Alfa- Cuvântul
Creator prin Duhul Cel Veșnic,
Viu Soare e, și Sfânt este Vântul:
În Umbra Celui Atotputernic.