Nici-o pasăre nu poate, să-și înalțe zborul său
autor. Diana G. U

Nici-o pasăre nu poate să-și înalțe zborul său,
De nu și-ar întinde mâna, să o-nalțe Dumnezeu,
Aripile îi întinde ca să poată ea zbura,
Către Țara de lumină, să-ntâlnească slava Sa.

Nici un firicel de iarbă, singur el nu ar putea,
Ca să iasă la lumină, numai Domnul de ar vrea,
Să îl crească... să-nverzească, și să fie bucuros,
Căci de firul mic de iarbă, se-ngrijește El... Hristos.

Nici-un răsărit de soare, el pe cer nu poate fi,
Pus de-o mână omeneasca, Domnul poate dărui,
O lumină ce răsare, chiar din zori de zi mereu,
Nu-n a noastră vrednicie, vrednic e doar Dumnezeu.

El suflare dă acelor, adormiți ce-s în păcat,
Spală hainele murdare, căci El este Împărat,
Ce-și dorește-a Sa mireasă, fără pată ea a fi,
Când pe-un nor din slăvi divine, pentru ea va reveni.

Nu-i nimic la întâmplare, vremea este-n mâna Sa,
El aduce ploaia care, poate inimi a spăla,
Pune soarele pe ceruri, El i-aduce un apus,
Căci la cârmă stă în toate, Împăratul viu Isus.

Fără El nimic nu poate, ca să fie pe pământ,
Este El Stăpân pe toate, și aici și-n locul sfânt,
Ale Lui este întinsul, ce odată l-a creat,
Doar a Lui este puterea, este Domn și Împărat.
Amin