Mi-e dor să văd Ierusalimul
autor. Diana G. U

Mi-e dor să văd Ierusalimul, ah cât mi-e dor... mi-e tare dor,
Acolo-n Țara de lumină, spre care eu mereu doar zbor.

//Mi-e dor de masa cea întinsă, la care numai sfinții stau,
Acei în luptele mai grele, până la capăt ce luptau. //

Mi-e dor de-un răsărit de soare, ce nu apune niciodat,
Sub razele strălucitoare, să odihnesc neîncetat.

//Să mă aline primăvara, cu adierea ei de vânt,
Să merg pe străzile-aurite, la brațul Domnului... cântând. //

Mi-e dor de brațele străpunse, să mă cuprindă mult aș vrea,
Să nu mai simt durerea care, îmi stă adesea-n fața mea.

//Mi-e dor de ziua fără capăt, de vremea fără de apus,
De veșnicia pregătită, de Împăratul meu Isus. //

Mi-e dor de ochii ce odată, înlăcrimați spre cer priveau,
Să văd vreau buzele ce-odată, și pentru mine mijloceau.

//Să văd doresc o Țară vie, care va fi în veci și-a mea,
Când voi sfârși această cale, și-această alergare grea. //
Amin