Strigă azi înțelepciunea
autor. Diana G. U

Strigă azi înțelepciunea,
Să găsească mult ar vrea,
Inimi ce sunt doritoare,
S-o primească și pe ea.

Pentru a vesti cuvântul,
De Hristos ce-a fost lăsat,
Însă nu găsește inimi,
Căci mândria loc i-a luat.

Ea vrea case să zidească,
Nu pe fire de nisip,
Ci pe stanca cea stâncoasă,
Ca un turn ce e zidit.

Vrea sa dea de sus lumină,
Dar nu poate a găsi,
Ochi deschiși, căci mulți aleargă-n,
Nebunii ce-s zi de zi.

Și pe ulițe ea strigă,
Căci nu poate a tăcea,
Să gonească nebunia,
Este tot ce mult ar vrea.

Sa gonească și prostia,
Vrea înțelepciune-acum,
Numai ea mereu să fie,
Pe a omenirii drum.

De-amăgire doar ea poate,
Sufletele a păzi,
Însă scut ca să devină,
Inimi vrea a cuceri.

Să dezbrace nebunia,
Ce la moarte duce ea,
Sufletele rătăcite,
Îmbrăcate-n haina sa.

Ea aduce-o teamă sfântă,
De Isus... de Dumnezeu,
Ea păzește-orice ființă,
De furia celui rău.

Strig-adesea... strigă tare,
S-o audă cine vrea,
Cine vrea înțelepciune,
Să-și deschidă inima.

Ea croiește-un drum spre ceruri,
Doar lumină poate fi,
Este prima Sa lucrare,
Ce ne poate-nțelepți.

Nu gândește rău vre-o dată,
Doar pe căi de bine-i ea,
S-o primim în curăție,
Cât mai strigă gura sa.. Amin