Sub mâna blândă-mi este pasul
autor. Diana G. U

Sub mâna blândă-mi este pasul,
Ce mângâie ființa mea,
Mă pune-n urma suferinței,
Ca să mă poată modela.

Îmi strânge lacrimile-amare,
Nu seac-a lor izvor ca eu,
Să înțeleg marea lucrare,
Făcută doar de Dumnezeu.

Sub mâna Lui e-a mea privire,
Ce nu o lasă-nspre pământ,
Când răul gura îmi închide,
Pe buze-mi pune El un cânt.

Îmi dă tărie-n orice vreme,
Căci numai El mi-e Dumnezeu,
Pe mâna Lui... cea perforată,
Mă duce-atunci când mi-este greu.

Pe mâna Lui mă poart-adesea,
Spre cerul mult de min' dorit,
Mă trece-n val de suferință,
De El să fiu eu curățit.

Mă trece chiar și prin pustie,
Cuptorul ei când este-aprins,
Dar singur nu-s, cu mine-i Domnul,
Care nu vrea să fiu învins.

Chiar uneori de mă apasă,
Înaintez îngenuncheat,
Căci am o țintă... este cerul,
Spre el alerg neîncetat.

Pe ea eu urc, ea mă coboară,
Ca să zdrobească eul meu,
Căci vrea să am asemănarea,
După cum este El mereu.
Amin