Ales-am calea-ndurerată
autor. Diana G. U

Ales-am calea-ndurerată,
Cu spini și lacrimi ce gonesc,
În gloatele ce tot încearcă,
Să cad în vale... să opresc.

Ales-am drumul suferinței,
Cu gustu-amar și dureros,
Numai pe el simt alinare,
Căci doar pe el este Hristos.

Ales-am crucea ce-nconvoaie,
Adeseori ființa mea,
Dar nu sunt singur, simt întruna,
Încă un umăr ce-i sub ea.

Când obosesc doar El o duce,
Ca nici-o clipă să nu stau,
Căci poposirea e o vale,
Prin care cei ce-s morți treceau.

Ales-am calea cu răbdare,
Ca să-mplinesc ce-am auzit,
Căci ascultarea-mi dă putere,
Să cred tot ce-a făgăduit.

Ales-am chinul ce mă leagă,
De-un loc spre care astăzi zbor,
Strigarea inimii ce plânge,
Coboar-al dragostei fior.

Ales-am jugul ce mă face,
Să fiu un fiu de Dumnezeu,
Îmi face sarcina ușoară,
Sub jugul Lui nu-mi este greu.

Ales-am dorul și durerea,
Ce-n inimă un foc îmi sunt,
E dorul după Cel ce este,
Purtat de mine-n al meu gând.

Ales-am drumul plin de pietre,
Ce răni îmi fac adeseori,
Dar rănile-mi ridic privirea,
Să pot s-aștept al vieții zbor.

Ales-am dragostea ce-ntrece,
Tot răul ce-i în jurul meu,
Iubesc cum n-am iubit vre-o dată,
Iubirea mea... e Dumnezeu.
Amin