Sub ploaia fulgilor
autor. Diana G. U
Sub ploaia fulgilor din neaua,
Ce-acoperă acest pământ,
Tu îmi croiești un drum spre locul,
Promis de Tine Domn preasfânt.
Prin vântul care bate-ntruna,
Mă porți să știu un infinit,
Fiorii Tăi mă fac Isuse,
Să înțeleg că sunt iubit.
Sub nori pufoși de întristare,
Mă fericești cu-al Tău fior,
Ce-mi dă doar aripi călătoare,
Ce nu se-opresc vre-o dată-n zbor.
Ma duci departe de pustia,
Ce inima s-o aib-o vrea,
Ca să o ducă la pierzare,
Departe de iubirea Ta.
Iar când o mare se ridică,
Ca să mă ducă-n largul ei,
Sub valuri ce-s nimicitoare,
Vad totdeauna ochii Tăi.
Privirea Ta mă întărește,
Și glasul Tău îmi dă puteri,
Pe marea vieții tulburate,
Ca să privesc doar înspre zări.
Ah. . fericirea mă-nconjoara,
Când trec adesea prin necaz,
Un zâmbet doar mă fericește,
Când umezit e-al meu obraz.
Mă urcă dragostea spre stele,
Când apăsarea este grea,
Să nu mă pierd în vremuri grele,
Să văd în nopți lumina Ta.
Amin