Privim spre zorii dimineții
autor. Diana G. U

Privim spre zorii dimineții,
Lumina vie-a lui Hristos,
Ce luminează pretutindeni,
În orice loc întunecos.

Sunt zorii care începutul,
Vestesc... o vreme ce va fi,
Cu strigăte de bucurie,
Din cer când El va reveni.

Ei sunt ai Săi... și răsăritul,
Ce se arată e al Său,
Prin jertfa Lui de pe Golgota,
Răscumpărat de Dumnezeu.

Speranța vie ne îmbracă,
Privind spre ei nădăjduim,
Că într-o zi a biruinței,
Vom fi în loc ceresc... . sublim.

Privim spre el... spre începutul,
Odihnei fără de sfârșit,
Spre un izvor care nu seacă,
Spre jertfa ce ne-a mântuit.

De neclintită e nădejdea,
În noi sădit de cuvânt,
Ce-a fost udată doar cu sânge,
Ce-a curs pe cruce... sânge sfânt

Cu-nlăcrimatele dorințe,
De a ajunge până sus,
Nu ocolim o urmă alba,
Ce-a fost lăsată de Isus.

Cu ochii plini de veselie,
Înaintând cântăm mereu,
Căci slavă toată e a Celui,
Ce este-un unic Dumnezeu.
Amin