Nu am timp de irosit...

Am îngenunchiat în graba,
Doar..., atîtea-s de făcut!!!
Trebuia s-ajung la lucru,
Pe la posta de trecut...

Să achit caldura, apa,
Si lumina de un an.
Să raspund la telefoane,
Ce de mult le asteptam.

Să mai trec prin magazine.
Pe la şcoală la copii,
Undea-m fost chemat in graba,
C-au facut peripetii.

Am de dat si un examen
La un curs ce l-am luat,
La dentist o programare,
La primar am de intrat...

Am rostit o rugaciune
Scurtă şi plictisitoare,
Dintr-o simplă datorie
Caci imi da o alinare...

Ziua-n-treagă-n-alergare
Şi de Domnul am uitat.
Să-L marturesc in lume,
M-am gasit prea ocupat.

Cand sosi sa merg la ora
De-nchinare l-adunare,
Mi-am gasit atatea scuze,
ca deja..., nu sunt in stare.

Inainte de culcare,
Am rostit o rugaciune:
„Doamne tu le ştii pe toate
Nu mai am puteri a-ti spune...

Timp nicicand nu-mi mai ajunge
Si mereu sunt ocupat
Nu te supăra ca astazi
Si de Tine am uitat..."




Adormise-m somnul dulce
Obosit de munca grea...,
Insă-n vis, vazu-i pe Domnul,
Cu o carte-n mana Sa.

Nu-ntrebasem despre carte...
Ins-un gand m-a framantat;
Cum sa stiu de-n cartea Vietii
Numele-mi de îi notat!!!

N-a fost lungă aşteptarea
Domnul a privit in ea...
Insa trista lui privire,
Mi-a vorbit de starea mea...


De ce Doamne, De ce Tata,
De ce nu-sunt scris si eu?!
De ce Doamne al meu nume,
Nu-i rostit de glasul Tau?!...

A tunat atunci o voce,
Cerurile au trosnit...
------------------------
M-am trezit cu intrebarea
De ce nu am fost rostit?

Insa mai plutea in minte
Glsul ce l-am auzit:
„Vrut-am sa te scriu odata ...
Dar n-am timp de irosit."