Cuvânt de apărare

Suntem creați de-aceeași Mână
Atotputernică și Bună
A Tatălui cel Minunat,
El ne-a făcut cu-nțelepciune
Făptură ce e o minune
Cu suflet binecuvântat.
Avem oricare o valoare
Orice suntem aici sub soare
În timpul pe care-l trăim
De suntem mari, de-avem renume
Sau de n-avem nimic pe lume
De mare preț suntem, noi știm.
Totuși nu putem înțelege
De ce, chiar de puteam alege
N-am fost dornici a ne iubi
De ce, chiar de oricine-i frate
Nu l-am văzut așa în toate
Și n-am știut a-l prețui.
Purtăm în suflet multă ură
Adesea fără de măsură
Deși nu este înțelept
Când e nevoie de iubire
De bunătate, prețuire
Față de toți, căci este drept.
De ce nu vrem s-avem iertare
Și purtăm gând de răzbunare
Când cineva ne-a întristat?
De ce nu dăruim iubire
S-aducem flori de fericire
În sufletul împovărat?
Totuși o luptă ni se cere
Și-adesea multă priveghere
Tot ce e rău să biruim,
Iubind pe oameni cu jerfire
Să nu iubim a lor pornire
Și-n inimă să n-o primim.
Cu armele neprihănirii
Ale dreptății și iubirii
Să fim mereu biruitori,
Să nu ne-nvingă pe cărare
Ispitele în alergare
Ce se arată deseori.
În contra răului la luptă
Cu priveghere neîntreruptă
În orice zi suntem chemați,
Alături de Domnul dreptății
Gătiți în haina bunătății
Față de semeni și de frați.
Domnul ne vrea cu gelozie
În oastea Lui pentru vecie
Cu El în Duh să fim uniți
Și să trăim în ascultare
Ca la frumoasa sărbătoare
În slava Lui să fim primiți.
De aceea astăzi cu grăbire
La brațul lui cu dăruire
Voioși pe urma Lui pornim
Și orice-n față-ar fi să vină
Biruitori înspre lumină
Noi răului ne-mpotrivim,
Căci nu-l mai vrem, nu, niciodată
Și nici pe calea lui spurcată
Să mai pășim pe acest pământ,
Noi mergem spre al nostru Tată
Pe calea Lui cea minunată
Care ne duce-n cerul sfânt.