Am alergat în lunga mea căutare

Am alergat, în lunga mea căutare,
Prin văi întunecoase şi pustii,
Să caut un loc, o oază de-ndurare,
Acolo unde pacea, va domni.

Dar în zadar a fost că niciodată,
Eu n-am găsit în lume, ce-am căutat,
N-am găsit oaza-aceea nentinată,
Pe-acest pămînt sărman şi zbuciumat.

Dar într-o zi pe drum, lîngă-o fîntînă,
Eu m-am oprit, să-mi stîmpăr setea grea,
Acolo un străin, mi-antins o mînă,
Chemîndu-mă, pe cale al urma.

Stăte-am cu El de vorbă şi deodată,
Mi-a spus ce am făcut şi cine sînt,
Î-mi cunoştea Străinul viaţa toată,
Ştia ce este-n, sufletul meu frînt.

Prezenţa Lui, mi-a dat iar bucurie,
Căci m-am simţit de rău eliberat,
Mi-a oferit în dar din apa vie,
Ce setea sufletului meu a stîmpărat.

Mi-a alungat, fiorii reci de teamă,
Dragostea Lui înmine a pătruns
Am înţeles că Glasul Lui mă cheamă,
Şi eu chemării sfinte i-am răspuns.

Amin Ilie Belciu Martie 2004