Am semănat, pe-ntinsele ogoare,
Sămînţa ce-am cules din firea-mi rea
Fără să ştiu, căci vine-o vreme-n care,
Ce-am semănat în cîmp, voi secera.

Am semănat, în loc de pace ură,
Şi-n fraţii mei, cu pietre am lovit,
Dar s-anplinit, Cuvîntul din Scriptură,
Şi doar ce-am semănat, a răsărit.

Azi mă întorc, cu lacrimi de căinţă,
Să-mi plîng trecutul meu şi-al meu păcat,
Să-mi plîng acele vremi, de neştiinţă,
Cînd fără-nţelepciune am lucrat.

Î-mi plîng acele vremi de neveghere,
Cînd n-am lucrat, cu lacrimi pe ogor,
Privind la holde astăzi cu durere,
Neghina ce-a crescut în urma lor.

E încă vreme, de lucrat pămîntul,
Şi primăveri de Har, încă mai sînt,
Cît încă-i zi, să semănăm Cuvîntul,
S-ajungă, pîn la capăt de pămînt.

Să spunem, despre Marea îndurare,
Despre Isus şi dspre Jertfa Sa,
Şi-n vara secerişului cel mare,
Cu bucurie-n lan, vom secera.

Amin Ilie Belciu Julie 2004