Plugarii

Cînd lin înserarea pe holde coboară
Plugarii acasă sosesc,
Adorm obosiţi de-a arşiţei povară
Şi-n pace ei se odihnesc.

Ei pus-au cu grijă sămînţa sub breazdă,
Şi crezul le-a fost neclintit,
Lucrînd cu sudoare, plîngînd cîteodată,
Cu lacrimi Sămînţa au stropit.

De-a fost zi cu soare, sau ploaie de vară
N-au dat niciodată-napoi,
Cu mîna pe plug chiar şi-n vremi de ocară
În grele-ncercări şi nevoi.

De-aceea-i aşteaptă în ceruri cununa
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta curînd s-a sfîrşi.

Ce mare va fi bucuria în Ceruri
Acelor ce-aici suspinînd,
Au dus Vestea Bună pe-a lumii meleaguri
Şi n-au obosit semănînd.

Căci sus îi aşteaptă în ceruri cununa,
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta-n curând s-a sfârşi.
Amin

Ianuarie 2000, Belciu Ilie