Speranţă

Dacă paharul greu al suferinţei,
Ţi-a revărsat în inimă tristeţea,
Şi dacă vîntul aspru al durerii,
Ţi-a şters şi de pe faţă frumuseţea,

Eu Sunt! Părintele, ce zi de zi te poartă
Pe Bratul Lui, cînd totul se cufundă,
Şi-atunci cînd crezi că eşti lovit de soartă,
Şi deznădejdea, viaţa ţi-o inundă.

Nu dispera! nicicînd copile dragă!
Căci nu va mai fi mult, răsplata vine,
Şi-atunci într-o clipită, plin de slavă,
Te vei trezi în Slavă lîngă cu Mine.

Unde uita-vei, scara suferinţei,
Pe care azi cu greu mai urci o treaptă,
Luptînd din greu, spre ţinta biruinţei,
Privind cu drag, răsplata ce te-aşteaptă.

Dar până-atunci, Eu î-ţi sînt mângâiere,
Eu sunt cu tine-n ceasul încercării,
Căci Eu dau pace, celui ce î-mi cere,
Şi Eu pot pune capăt întristării.

Numai Eu pot să î-ţi alin durerea,
Prezenţa Mea, aduce bucurie,
În slăbiciuni, Eu î-mi arăt puterea,
Ca tu să-mi fi, în lume mărturie.


Amin.

Belciu Ilie, Ianuarie 2001