Povestea semănătorului
Am să vă spun azi o poveste
Ce se întâmplă și cum este
În viața unui credincios
Ce-L slujește pe Hristos.
A fost odată pe-un ogor
Un creștin semănător.
Și bucuros el semăna
Cuvântul viu din viața sa.
Dar ajunse într-o seară,
Obosit, în altă țară,
Unde tânăr și bătrân
Erau robi unui stăpân,
Care mult îi chinuia
Și cu trufie el striga:
"Eu sunt domn pe-acest pământ!
S-ascultați al meu cuvânt!"
Dar creștinul nostru blând
Trecu pe lângă robi plângând.
Și fierbinte se ruga
Domnului Isus așa:
"Doamne, Dumnezeul meu,
De mă crezi copilul Tău
Curmă, Doamne, a lor robie
Și zdrobește orice mândrie,
Căci e multă silnicie
Între cei ce numai Ție
Trebuiau să Ți se închine,
Dar satan legați îi ține,
Ca nicicând ei să nu știe
Că-n Tine e-o nădejde vie
Și că doar Tu-i poți mântui
Și pe satan a-l birui!"
Și tot rugându-se așa,
I-a ieșit în calea sa
Un bătrân fără de minte,
Ce dormea printre morminte.
Și, zicând o înjurătură
Îl bătuse peste gură
Pe creștinul nost' milos,
Ce-i vorbea despre Hristos.
Creștinul, întristat vădit,
De bătrân s-a despărțit.
Și, profund dezamăgit,
Un gând în minte i-a încolțit:
"Pe-un pământ neprelucrat
E foarte greu de semănat
O sămânță roditoare
Într-un ogor așa de mare.
Pe-un pământ ce-i fără roadă
Devine munca o corvoadă,
Căci degeaba am semănat
Dacă nimeni n-a udat".
Și privind cu îngrijorare,
S-a întrebat: "ce rost mai are
Să-i tot chem la pocăință
Pe oamenii fără credință? !"
Însă bunul Dumnezeu
Blând, i-a zis prin glasul Său:
"Dac-ai pus mâna pe plug,
Secera-vei din belșug
Roade multe și frumoase
Din ogoarele mănoase,
De-ai lucrat cu înțelepciune
Și-ai vegheat în rugăciune
Pentru rodul mult dorit
Pentru care ai postit.
Dar dacă lași a ta lucrare
Nefacută prin ogoare
Buruieni și mărăcini
Vor rodi în loc de crini.
De aceea întotdeauna
Partea ta s-o faci într-una!
Și chiar de vine un vânt uscat
Să distrugă ce-ai lucrat,
Spune-i totul lui Isus
Ce vrăjmașul a distrus,
Tot ce tu-ai trudit din greu
Zilnic pentru Dumnezeu...
Însă tu nu dispera,
Căci însuși Eu, cu mâna Mea
Îi voi scoate din robie
Pentru a mea Împărăție
Și-i voi face o preoție
Să-mi slujească pe vecie!"
Astfel, creștinul încurajat,
Parcă din somn s-a deșteptat.
Și mergea fără sfială
Mărturisind cu îndrăzneală
Despre Isus ce a murit
Pe o cruce răstignit
Și cum Isus l-a mântuit
De când pe El L-a întâlnit.
Iubiții mei creștini și frați,
Luptați din greu, dar nu lăsați
Ca să aibă biruință
Cel viclean prin necredință.
Căci timpul este pe sfârșite
Și holdele sunt pregătite
Ca să fie secerate
Și-n hambare adunate.
Dar vai de-acel ce n-a luptat
Și pentru Domnul n-a lucrat!
Căci El vine cu răsplata
Când recolta este gata
Ca să dea la fiecare
Plata ce de dat o are
Tuturor de pe pământ,
Așa cum scrie în Cuvânt!
(12 decembrie 2023)