Ce freamăt se-aude în zare!
Ce zbuciun, ce fugă nebună...
Sacoşele-s pline, cămările gem
Dar omul mai multe adună!
Se cumpără tot: legume şi cărnuri,
Mezeluri şi dulciuri... hăinuţe, păpuşi
Şi brazii plâng tainic în pieţele pline
Din munţii cei falnici în lume aduşi...
Se vede pe chipuri dorinţa atroce
De-a fi mai presus căci nu-i nimeni ca noi
Avem mese pline şi haine de firmă
Însă-n suflete... vai... suntem reci... suntem goi...
Se aude un freamăt... vor fi iar sărbători
Cu sarmale, cârnaţi... cu pălincă şi vin
Vor fi cântece, dans... daruri multe şi flori
Vom uita pentru-n timp de dureri şi suspin
Dar, ascuns undeva în adâncul din noi
Plânge-un dor neştiut ce adesea nu-i spus
Şi-o-ntrebare se naşte răscolind omenirea:
Vor fi iar sărbători însă... unde-I Isus?

Vulcan-13-12-2023
Mary