Când voi merge in țara sfântă
Voi uita, că am suferit
Voi uita, că am plâns odată
Voi uita tot ce-am trăit

Când în brațele de Tată
Sus, in cer voi fi primit
Toată suferința, fi-va ea uitată
Nu-mi voi aminti, tot ce am jelit

Voi uita amărăciunea
Ce ades sufletul a umplut
Voi uita și suferința
Ce m-a lovit atât de mult

Nu-mi voi aminti c-am plâns
Singur, in nopțile târzii
Când voi fi cu al meu Isus
Nu voi plânge, voi zâmbi

Voi uita pe toți cei care
M-au lovit cu-a lor săgeți
Ei au tras, știind că doare
Iar de vă lovesc, și voi să tăceți

Uita-voi de amăgire, de minciuni
Nu voi ști ce e trădarea
Căci ea naște amărăciuni
Domnul îmi va da alinarea

Voi uita de trista așteptare
Căci de multe ori în zare am privit
De ce a întârziat atât de mult oare?
Voi uita că după ea eu am așteptat

Voi uita de nopțile de agonie
Când singur eu eram, părăsit
Și înaintam greoi prin pustie
Voi uita de drumul gol și pustiit

Voi uita cărarea pietruită
Ce cu anevoie am parcus
Voi uită de copilăria înfometată
Sătul voi fi cu-al meu Isus

Uitării voi da toate rănile
Ce săpate adânc au fost in inimă
El, îmi va lua toate amintirile
Și nu-voi aminti de nici o lacrimă

Voi uita de zbucium, de întristare
Nu voi mai cunoaște altceva
Căci El va porunci toate să dispară
Iar eu cu El la masă, voi cina