CU O INIMA FIERBINTE
O cântare nouă pătrunde-n al tău suflet,
Când Domnul călăuzeşte al tău umblet.
Şi lumina luminează-n interiorul tău
Curăţă mizeria toată, tot ce-a fost rău.
Viaţa îţi este toată învăluită-n pace,
Căci Domnul din tine fiinţă nouă face.
Firea... ce fusese sub păcat înlănţuită,
Eliberată... scânteiază-n rugă, fericită.
Credinţa mână-n taină puterea peste vad...
Şi-ncet, sub raza luminii păcatele cad.
Duhul luminos coborât din zările albastre,
Transformă-n inimi bune, inimile noastre.
Cu o inimă fierbinte, plină de uimiri,
Umple sufletul de ecoul sfintei fericiri.
Ori şi câte lacrimi şi oricât am suferit,
N-am meritat iertarea ce-am primit.
Trebuie să luptăm, dorind neprihănirea,
El a plătit păcatul şi ne-a dat nemurirea.
Durerile alergării suntem datori să plătim,
Nu-i altă cale-n neprihănire, cum bine ştim.
Să dăm sufletului aripi şi trupului vigoare,
Pas cu pas să înalţăm jertfa nemuritoare.
Să ducem până la capăt viața desăvârşirii,
Pe calea adevărului prin harul iubirii.
Făclia vieţii noastre primească lumină,
Din darul Cuvântului, comoara deplină.
Născuţi din nou din viaţă adevărată,
Prin harul iubirii peste om revărsată.
Sufletele noastre însetate după veşnicie,
Sub călăuzirea luminii, veşnic să fie.
Deodată se va vesti, nemuritorul Mire,
Vine ca un fulger pe nor de slavă-n mărire.
Într-o clipă mii de scânteieri luminează,
Sunt trupurile, ce-n nemurire se-ntrupează,
Toată suflarea pământului, de groază cuprinsă
În acea zi va-ngenunchia de spaimă, învinsă.
Pe braţele Lui, El cu putere mă poartă,
Eliberată de păcate, să nu fiu moartă.
Mă duce la liman, cu El sunt biruitoare
Şi-ajung să primesc cununa nemuritoare.
Amin!