Floare de gheață gingașă,
Fiica gerului de-afară,
Surâzând concav, bizară,
Încă ești boboc în fașă.
Ți-e frică de primăvară
Și petala lacrimi varsă,
Dar nu fugi căci nu ești lașă,
Te topești sub ochi de pară.
Zămislită-n ger, splendoare!
Stropi de apă ori oceane
Trec prin stări de agregare
Schimbând forme după forme...
Dragostea o formă are,
Singur neschimbat ești Doamne!