Trimite iar din slăvile senine,
Iubirea Ta să mă colinde,
Mai toarnă-Ți harul peste mine,
Și lasă-Ți slovele să mă alinte.

Cu binecuvântări cerești mă ninge,
Mă mângâie cu adierea,
Dă-mi din puterea Ta, pentru-a învinge,
Și pune-n mine zilnic Învierea.

Mai cerne fulgi de îndurare,
Peste-al meu suflet obosit,
Presară albe flori pe-a mea cărare,
Șoptește-mi tandru; ești iubit!

Mă portă-n brațele-Ți de Tată,
Și strânge-mă la pieptul Tău,
Ca neaua fă trăirea mea… curată,
Să vadă toți că-s Fiu de Dumnezeu.

Și Doamne, Te mai rog ceva,
Până când vii sau cât o să trăiesc,
Pe ceru-acestei lumii mă fă o stea,
Un semn… mereu să strălucesc.