O, Prunc Divin, atâta bucurie
Aduci cu Tine-n inimile reci...
Atâta frumuseţe şi candoare
Începe-a străluci pe unde treci...
Născut umil, în iesle, printre oi
Ai devenit al lumii Împărat
Şi niciodată n-ai uitat de noi
Ci, plin de îndurare ne-ai iertat
Iar dragostea ce-a înflorit prin Tine
E sfântă, pură, e nepieritoare
Căci Tu ne eşti Părinte minunat
Şi în furtună Doamne ne eşti Soare!
O Prunc Divin mă-ntorc din nou la iesle
Cu-a mele daruri... poate prea puţine...
Nu-i aur, nici argint, nici pietre scumpe
Dar tot ce am Isus, Îţi aparţine
Şi mai presus de tot ce-i pământesc
Ţi-aduc iubirea ca un dar de preţ
Şi viaţa mea-Ţi închin ca o ofrandă
Doar Ţie, Domn şi Împărat măreţ
Şi iar Te rog mai naşte-Te o dată
În pieptul ce acum e ostenit
Şi spune-mi iar cu dragostea-Ţi de Tată
C-am fost mereu şi că voi fi iubit!

Vulcan-16-12-2023
Mary