Sceneta de Crăciun

Autor: RODICA BACIU | Album: Inimi langa inimi | Tematica: Nașterea Mântuitorului
Resursa adaugata de Rodica74 in 16/12/2023

Referințe

Matei 1:1-2:23 | Luca 1:1-2:20 | Ioan 1:15-16

EVANGHELIA DUPĂ MATEI
Cartea neamului lui Isus Hristos
Matei 1:1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
Matei 1:2 Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
Matei 1:3 Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
Matei 1:4 Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
Matei 1:5 Salmon a născut pe Boaz, din Rahav; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
Matei 1:6 Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;
Matei 1:7 Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
Matei 1:8 Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
Matei 1:9 Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia;
Matei 1:10 Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
Matei 1:11 Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.
Matei 1:12 După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
Matei 1:13 Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
Matei 1:14 Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
Matei 1:15 Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
Matei 1:16 Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.
Matei 1:17 Deci, de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.
Naşterea lui Isus Hristos
Matei 1:18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
Matei 1:19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
Matei 1:20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
Matei 1:21 Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
Matei 1:22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
Matei 1:23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
Matei 1:24 Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.
Matei 1:25 Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.
Magii la Ierusalim. Irod
Matei 2:1 După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim
Matei 2:2 şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”
Matei 2:3 Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.
Matei 2:4 A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
Matei 2:5 „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul:
Matei 2:6 ‘Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.’”
Matei 2:7 Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
Matei 2:8 Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”
Matei 2:9 După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
Matei 2:10 Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
Matei 2:11 Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.
Matei 2:12 În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.
Fuga în Egipt. Omorârea pruncilor
Matei 2:13 După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare.”
Matei 2:14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.
Matei 2:15 Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”
Matei 2:16 Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.
Matei 2:17 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:
Matei 2:18 „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”
Moartea lui Irod. Întoarcerea din Egipt
Matei 2:19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
Matei 2:20 şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”
Matei 2:21 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.
Matei 2:22 Dar, când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.
Matei 2:23 A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.

E iarăși Crăciun!
În fiecare an sufletul meu
Se trezește cuprins de emoție
Și parcă redevin un copil...

Vreau să retrăiesc povestirea
Nașterii Pruncului, asemeni unui copil
care are un rol
În sceneta de Crăciun.

Nu vreau să fiu spectator, în această Dramă cosmică.
Vreau un loc și un rol anume,
Bineînțeles de partea Pruncului,
Cât mai aproape de El,
Căci pentru mine EL este miezul Sărbătorii!

Dar mai sunt câteva ore
Și povestirea va fi
Pusă în scenă și eu încă
nu mi-am găsit rolul, locul,
(cont)rolul...

Citesc scenariul scris în detaliu
cu mii de ani înainte,
De Profeți și de Evangheliști.
Personajele Iosif și Maria au
Fost deja distribuite, cu mult
Timp înainte... .

Îngerii...
Oh! ... rolurile acestea au
Fost și ele distribuite copiilor (cuminți).
Am fost un înger în copilărie
Dar acum, rolul acesta, prea alb,
Prea nevinovat, nu mi se mai potrivește...

Păstorii aceștia vor sta de vorbă cu îngerii,
Apoi se vor întoarce plini de bucurie.
Oh, acest rol pare greu de interpretat
Căci eu nu pot nici măcar să schițez un zâmbet,
Sunt stresat...

Și, pe deasupra, rolurile magilor au fost deja preluate
De oameni bogaţi care au adunat generozitate.
Altruism.
Eu nu m-am implicat
În acest sens.

Tot anul am fost prea ocupat
Cu serviciul, cu familia mea
Și cu problemele mele personale
Pe care oricum nu le-am
Terminat de rezolvat.

Ah, Serbarea aproape începe şi
Eu încă nu am un rol.
Ce mă fac?
Nu, nu mai vreau să fiu spectator.

Cine știe dacă voi mai apuca un alt Crăciun? !
Mă mulțumesc cu un rol
Cât de mic, oricum, dar am o
Singură condiţie:
Să fiu aproape de Prunc.

Irod, hangiul, guvernatorul Său
Soldatul roman: nu vreau să fiu!
Toţi aceștia n-au înțeles venirea
Pruncului, dar eu știu,

Eu recunosc faptul că
Trebuie să se nască
Lumea are nevoie de El.
Doamne, cum să mă împotrivesc
Venirii Lui pe pământ...
Eu chiar Îl iubesc!

Ar mai fi un rol, acesta e mai puţin popular,
Și nu are nici replici.
E vorba de grăjdar.
Acest personaj
Un om de la țară
Privirea încruntată, mâinile aspre,
Și vorba aspră
Oare mi s-ar potrivi?

Dac-am ajuns la grăjdar
Arunc o privire mai departe
Spre staul.

Staulul
Nu are nimic să-ți atragă privirea
O iesle de nutrețuri, pentru animale.
Paie şi gunoi,
Frig și întunecime.

Mă uit la mine... .
Nici în sufletul meu nu s-au
Acumulat lucruri prea valoroase.
Nu seamănă cu aurul, argintul
Sau pietrele preţioase.
Tot ceea ce am făcut, am spus
Sau am gândit, aduc a paie, fân,
Trestie... .
Lucruri care, la cea mai
Mică scânteie vor pieri, se vor preface în
Scrum şi fum
Cum de nu m-am văzut
Până acum? !

Și pe deasupra gunoiul...
Fapte de care îmi este ruşine,
Gânduri sau cuvinte greşite.

Aș vrea să nu le mai vadă nimeni!
Dar mirosul lor urât
Mă trădează...
Despre lumină, ce să mai vorbim?
E o lampă mică care face
Multă umbră...

Cu adevărat, nimic bun nu
Locuieşte în mine!
Doamne, ce bine că nu te-au primit
La han sau la palat!
Deşi s-ar fi cuvenit
De te-ar fi oprit acolo.
În toată povestirea naşterii
Nu mai era loc pentru unul ca mine...

Doamne, vie Împărăţia Ta
În sărăcia, dezordinea și nenorocirea sufletului meu!
În afară de Prunc, nimic bun nu locuiește în mine!
Totuși, sufletul meu este templu, inima mea este tron
Pentru că Tu, Prunc ceresc, ai ales să te naști –
într-un sat mai modest din ținutul iudeu,
într-un grajd cu o lampă de seu,
într-o iesle cu fân și tuleu,
în grăjdarul murdar
cum sunt eu,
într-o inimă așa
Cum am eu,
Dar totuși, în care
S-a născut DUMNEZEU!