Suflete mai ştii tu oare ce înseamnă bucuria?
Ştii că stă-n puterea ta de-a atinge veşnicia?
Te-au îngenuncheat în viaţă valuri multe şi dureri
Şi-acum calea nu-ţi găseşti căci lipsit eşti de puteri...
Ai uitat de vremea-n care dragostea îţi era scut
Şi credinţa ta creştea zi de zi... mai mult... mai mult?
Oare ai uitat de dorul care te purta spre cer
Aducând înviorare într-un trai ce-i efemer?
Stai... opreşte-te din goană! Nu simţi tu că iarna rece
A făcut popas în tine şi-acum nu mai vrea să plece?
Te-a cuprins în braţe gerul şi-acum plângi neputincios
Căci te-au troienit ispite şi-ai căzut aşa de jos...
Suflete, nu mai fi trist... după iarnă-i primăvară
Şi a soarelui căldură inimile înfioară
Iar de singur n-ai să poţi iarna vieţii să înfrunţi
Nu uita, sunt lângă tine şi cu mine sunt mai mulţi!
Hai zâmbeşte! E aproape sărbătoarea cea mai sfântă
Când în iesle se va naşte Pruncul ce binecuvântă!
Pregăteşte-te să-L simţi în adâncul inimii
Şi-ai să poţi din nou cânta... şi-ai să poţi din nou iubi!

Vulcan-17-12-2023
Mary