M-am reconstituit din fapte,
Un plod fără de chip și nume,
Dar a venit Isus, El poate
Cu fapta Lui să mă-încunune,
Cu fapta mea, cârpă murdară,
Aș fi rămas vas de ocară.

M-am reconstituit din vise
La poarta Cerului, din tină
M-am înălțat de pe abscise
Să mă învălui în Lumină.
Ce aură, ce chip frumos,
Asemeni Lui Isus Cristos!

M-am reconstituit din dor
Ca pâinea rumenă, crescută,
Răbdând cuptorul arzător,
Frântă-n Cer la masa de Nuntă,
Mereu, mereu dorul meu bate
La poartă să intre-n Cetate.

Acum, întrupată-n Iubire,
Aștept pe-orizontul de pară
Pe Isus, doritul meu Mire,
E vremea, e vremea s-apară,
Preaiubitul meu, Armonia,
Minunea plinind veșnicia!