Îți cant Isus adeseori,
cântări pline de jale,
dar și de dragoste îți cânt,
chiar de mă aflu-n vale,
și printre lacrimi fredonez,
cântarea de iubire,
să vadă cei ce n-au crezut,
că sunt mireasă... . Mire.

Îți cânt sub ploi ce-adesea vin,
ca să mă-nece-n ele,
pe buze o cântare am,
și-n vremurile grele,
o Doamne cânt atunci cand plâng,
mi-aduce alinare,
o clipă-n care mă avânt,
să-ți cânt Ție-o cântare.

Îți voi cânta în timpii grei,
în clipele-ncercării,
cântând nu pot vre-o dată eu,
ca să te dau uitării,
ea rănile-mi va vindeca,
cântarea înălțată,
să nu mai simt durerea grea,
de oameni răi săpată.

Îți voi cânta, îți voi cânta,
sub raze vii... sub stele,
când cânt... vre-o dată n-ar putea,
cel rău să mă înșele,
lumina o coboar-atunci,
când este ea cântată,
să calc pe urma... suferind,
ce-a fost de Tin' lăsată.

Să tac nu pot... iubirea mea,
e-atât de-nflăcărată,
de mine pentru Tine ea,
e zi de zi cântată,
e ca un crin ce-i înflorit,
ca fulgii de zăpadă,
ființa mea n-o lasă ea,
vre-o dată ca să cadă.

Ce minunat să pot să-ți cânt,
eu Doamne numai Ție,
și-atunci când trist aici de sunt,
mi-aduce bucurie,
este ca roua în pustiu,
ca apa cristalină
când toamna parcă n-ar sfârși,
e-o vreme ea senină.

Doar voi cânta pân-la apus,
cântarea pentru Tine,
să îți mai cânt eu pe pământ,
nimic nu mă va ține,
iubirea mea ești Tu Isus,
în veci așa rămâne,
cum te-am iubit, cum te iubesc,
te voi iubi și mâine.
Amin