Învață-mă o Tu Isus
autor. Diana G. U

Învață-mă o Tu Isus,
Ce este-o bucurie,
Să pot să simt un zbor doar lin,
Ce-i înspre veșnicie.
Învață-mă doar calea Ta,
Căci eu sunt fiu... Tu Tată,
Să nu mă pierd răpus de vremi,
Ca floarea cea uscată,
Aș vrea să știu cum aș putea,
Să te-ntâlnesc Isuse,
Atunci când soarele va fi,
La vremurile-apuse,
Când noaptea fără de sfârșit,
De-odată va apare,
Tu să ma-nveți cum să privesc,
Doar înspre-a Ta splendoare.

Învață-mă să pot uita,
Durerea și necazul,
De fericire mult aș vrea,
Să-mi fie ud obrazul,
Din ape vii sa mă înveți,
Să beau când trec pustia,
Să pot rodi un dulce rod,
Cum îl rodește via,
Să mă usuc să nu mă lași,
De vânt bătut... de ploaie,
Învață-mă cum să rămân,
Și în furtuni vioaie,
Să-mi fie sufletul doresc,
Doar fericit pe cale,
Învață-mă cum să zâmbesc,
Când viața-mi este-o vale.

Învață-mă cum să îți cânt,
Când simt singurătatea,
Când oamenii mă ocolesc,
Luându-mi și dreptatea,
O Doamne Tu să mă înveți,
Să lupt când întristarea,
Îmi tulbură cu-amărăciuni,
Ființa mea... și starea,
Să văd ce Tu doar ai lăsat,
Învață-a mea privire,
O țintă ei mereu să-i dai,
Să fie-o nemurire,
Învățatorule ceresc,
A Ta învățătură,
Să mă topească de-al Tău dor,
Să-mi pună-un cânt în gură.

Ca să îți cânt oriunde-aș fi,
Chiar și din strâmtorare,
Învață-mă cum eu să fiu,
Să capăt îndurare,
Iubirea cum să o păstrez
Mereu înflăcărată,
Să fiu ca Tine-n toate eu,
Preasfânt iubite Tată,
Să fiu lumină să mă-nveți,
Un far aprins pe mare,
Cum aș putea să nu mai fiu,
Cuprins de-ngrijorare,
Ca să nu știu Tu cine ești,
Să nu mă lași o clipă
Căci fără Tine viața mea,
Ar fi doar o risipă.

Eu fără Tine aș pieri,
În negura din noapte,
M-ar înghiți în ceas târziu,
Acele negre șoapte,
Învață-mă cum să ascult,
De glasul Tău Părinte,
Să fiu de el mereu condus,
Spre cele-n veci ce-s sfinte,
Căci doar la Tine pot găsi,
Un drum spre nemurire,
Doar dreapta Ta îmi poate da,
În toate izbăvire,
Învață-mă să fiu aici,
Cum vrei doar Tu în toate,
Cum as putea mereu să fiu,
De Tine mai aproape.
Amin