Mi-e greu să duc o cruce-n spate
autor. Diana G. U

Mi-e greu să duc o cruce-n spate,
Dar Doamne știu... n-ai dus ușor,
A omenirii grea povară,
S-avem toți azi mijlocitor.

Mi-e greu să vărs lacrimi amare,
Dar mi-amintesc cum ai băut,
Paharul plin într-o grădină,
S-avem la capăt început.

Mi-e greu să urc sub hule... pietre,
Ce se arunc-asupra mea,
Dar mă-ntarește-o amintire,
Mulțimea când ea te scuipa.

Batjocorit... bătut de oameni,
Împins la moarte când erai,
Doar pentru noi... pe-un deal pe-o cruce,
Tăcut... supus... mereu stăteai.

Mi-e greu să tac când șoapte multe,
Mă-mping în văi să rătăcesc,
Dar gura Ta sub bice Doamne,
Cum ea tăcea îmi amintesc.

Să pot să fiu pe urma care,
Tu o lăsai în urma Ta,
Bătut, lovit, hulit de oameni,
Să pot să calc și eu pe ea.

Mi-e greu să-naintez întruna,
Dar mi-amintesc privirea Ta,
În cea mai grea... cumplită clipă,
Spre ceruri ea mereu privea.

Mi-e greu pe frunte o coroană,
Să port dar știu... Tu ai purtat,
Acea de spini să am eu astăzi,
Un nume... . . fiu de Împărat.

Mi-e greu să fiu zdrobit în viață,
În încercare-mi este greu,
Dar știu că Tu, zdrobit odată,
Ai fost pe cruce Domnul meu.

Mi-ai arătat prin toate Doamne,
Ce grele-au fost Tu doar ai dus,
Pe-un drum pe-un deal, ducând în spate,
O cruce grea... iubit Isus.
Amin