Zdrobit ai fost pe cruce Doamne,
Durerea crunt-ai suferit,
Iubirea Ta fără de margini,
Văzut-a fost când ai murit.

Pe frunte spinii devenise,
Izvor de sânge ce curgea,
Iertând întreaga omenire,
Atunci prin suferința Ta.

Lovit mereu fără de milă,
Cu răni adanci ce ți-au facut,
Cereai la Tatăl mântuire,
Păgânii când nu te-au crezut.

Ți-au rupt și haina împărțind-o,
La moarte Doamne te-au împins,
Când chiar în mijlocul de ziuă,
Și soarele pe cer s-a stins.

O ce durere-ngrozitoare,
Tu pentru noi atunci răbdai,
Nu noi te-am cunoscut pe Tine,
Tu ne-ai șiut... Tu ne iubeai.

Tu ne-ai adus prin jertfa sfântă,
Aceste clipe ce trăim,
În drum spre Patria promisă,
Grăbiți căci nu vrem să pierim.

Tăceai mulțimea când pe margini,
Pe Tine te batjocorea,
Să poată-ntreaga omenire,
Azi mântuire a avea.

O grea durere, suferință,
Tu pentru noi ai suferit,
Te-ai dat la moarte pe o cruce,
Când doar la noi Tu te-ai gândit.
Amin